Cu fiecare respirație lentă a lui Noah, mâinile fratelui meu vitreg Hunter devin tot mai îndrăznețe în spatele meu, alunecând și apăsând materialul dintre noi. Cortul este plin de colegi care dorm, iar eu sunt un miel neajutorat, captivă în jocul lui tăcut. Nu am simțit niciodată un asemenea fior, inima îmi bubuie în urechi ca o tobă de război. Strâng sacul de dormit, îmi mușc buza până sângerează și mă rog să nu scot niciun sunet.